Analize medicale explicate - urina
Informatii preluate de pe www.focuslab.ro
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Amilazurie
Creatinina urinara
Examen sumar de urina Sediment urinar
Glicozurie
Glucoza urinara
Ioni urinari
Magneziu urinar
Proteine urinare
Reactia ADDIS
Reactia Stansfeld Webb
Uree urinara
Acid uric urinar
Definitie
Acid organic care se gaseste in sange si urina, rezultand din arderea proteinelor. Este produsul final al degradarii purinelor libere: adenina, hipoxantina, guanina.
Patologia lui este in primul rand dominata de guta, boala specifica omului. Nivelul acidului uric in sange se numeste uricemie.
Valori normale
In sange: 2-5 mg/100 ml ser la adulti;
1-3 mg/100 ml ser la copii;
In urina: 0,25-0,8 g/urina 24 h la adulti;
3,5 10 mg/kg corp / 24 h
La copii sub 1 an, valoarea acidului uric este pana la 25 mg/kg corp/24h.
Variatii fiziologice
Acidul uric poate fi definit ca cel mai important produs final al oxidarii purinelor in organism.
Valoarea acidului uric variaza in functie de alimentatie, sex, varsta, factori genetici, diferite stari fiziologice (effort fizic, menopauza).
Alimentatia bogata in purine determina cresterea acidului uric in timp ce alimentatia saraca in purine produce o scadere pana la 0,8 mg / 100 ml sange.
La copii acidul uric este mai scazuta decat la adulti, la barbati valoarea lui este mai crescut decat la femei, dar e relativ constant de-alungul vietii.
La femei, uricemia este mai mica inaintea menopauzei si mai mare dupa aceasta, cand poate atinge valorile prezente la barbati.
Cresteri patologice
Valorile crescute ale acestei analize medicale se intalnesc in urmatoarele cazuri patologice:
- Guta
- Insuficienta renala cronica
- Leucemie
- Boli infectioase
- Poliglobulie
- Procese insotite de degradari tisulare precum si dupa radioterapie
- Tratamente cu medicamente antimicotice si antimetabolice
- Terapie cu ACTH sau hidrocortizon
- Toxicoza gravidica
- Intoxicatiile cu plumb si mercur
Scaderi patologice
Valorile scazute ale uricemiei sunt mentionate in boala Wilson, dupa administrare de medicamente uricozurice in sindromul Tony-Debre-Fanconi.
Amilazuria
Definitie
Amilazele sunt enzime hidrolitice ale amidonului. Amidonul este un amestec de doua polizaharide dispuse in lant: amiloza si amilopectina. Amilazele scindeaza legaturile amilopectinei cu producerea de oligozaharide. Daca sangele(amilazemia) sau urina(amilazuria) au activitate amilazica, aceasta se datoreaza in special enzimei AMILAZA din pancreasul exocrin.Alaturi de aceasta activitate, intalnim alti factori cu activitate de scindare a amidonului,intre acestia mentionandu-se activitatea ficatului,a musculaturii striate, a rinichilor,a glandelor salivare. Amilazuria-prezenta enzimei Amilaza in urina-este deosebita de amilazemie caci aceasta din urma indica,in diverse,afectiuni valori patologice doar pentru o perioada redusa in timp ce amilazuria ramane la valori ridicate un timp mai indelungat.Asfel ea capata o utilitate sporita in diagnostic.
Valori normale
Valorile normale ale amilazuriei sunt:- 5000-8000 de unitati internationale sau,
- 8-64 de unitati Wohlgemuth
Semnificatie clinica
Determinarile cantitative ale amilazei atat in sange cat si in urina sunt utile in diagnosticul bolilor care intereseaza cu precadere pancreasul. Mai trebuia avut in vedere ca tipul de analiza implica stimularea sau nu a pancreasului.Cresteri patologice
- cresterea nivelului urinar al amilazei este secundara cresterii la nivelul sangelui, daca functia renala este intacta
- de asemenea, cresteri ale amilazei se intalnesc in boli extrapancreatice: calculi salivari, ulcer perforat, parotidite, ocluzie intestinala, insuficienta renala, colecistita acuta
- cresteri ale amilazei survin in afectiuni ale pancreasului cum ar fi pancreatita acuta, fazele de acutizare ale pancreatitei cronice, neoplasme ale capului pancreasului.
- Boli ale aparatului cardiovascular:hipertensiunea arteriala, insuficienta cardiaca congestiva
- Boli ale aparatului respirator: neoplasm bronho-pulmonar
- Boli ale aparatului uro-genital:insuficienta renala, chistul ovarian, afectiuni ale prostatei
- Boli ale aparatului digestiv:ulcerul perforat, ocluzia intestinala, suferinte ale ampulei lui Vater, peritonite, stari post-operatorii ale abdomenului superior
- Boli ale glandelor anexe ale tubului digestiv:insuficienta hepatica, hepatita cronica activa,colecistita acuta cronica,hepatita cirogena
- Boli de nutritie: diabetul zaharat decompensat
- Boli infectioase: parotidita epidemica
- Sarcina in evolutie-saptamanile 20-25
- Starile de soc-posttraumatism, arsuri
- Explorarea cu substante de contrast a cailor biliare si pancreatice, practicata sub presiune
- Starile post-transplant renal
- Traumatismele cerebrale severe
- Administrarea unor medicamente: corticoterapie, simpatomimetice
- Dupa iradieri(explorari radiologice)
- Paratiroidism
Scaderi patologice
Valori reduse apar in: hepatite cronice,cirozele hepatice, carcinomul hepatic, alcoolismul cronic.
Creatinina urinara
Definitie
Creatinina reprezinta forma anhidra de excretie urinara a creatinei, component prezent aproape in totalitate in muschi. Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare glomerulara si prin nivelul sau sanguin poate oferi indicatii asupra functionalitatii nefronilor din rinichi.Valori normale
Valorile normale ale creatininei in urina sunt:- Adulti : 0-200mg /24 ore
- Copiii de 1 an: 9mg/ kgcorp/zi
- sarcina
- insuficienta renala
- alaptare
- subnutritie
- carenta vitaminica
- diabet zaharat
- carcinom hepatic
- acromegalie
- miopatii
- miastenie
- hipertiroidism infantil
Valori scazute ale creatininei in urina se intalnesc in:
- hipotiroidism infantil
- aport proteic redus
- miotonie congenitala
Examen sumar de urina
1. Examenul fizic al urinei
Cantitatea de urina emisa in 24 ore depinde de ingestia de lichide, de pierderile de apa prin transpiratie si de functionalitatea aparatului urinar.Valori normale
Adulti si copii peste 14 ani: 1000-1600 mlCopii intre 8-14 ani: 800-1400 ml
Copii intre 5 -8 ani: 650-1000 ml
Copii intre 3-5 ani: 600-700 ml
Copii intre 1-3 ani: 500-600 ml
Copii nou-nascuti: 30-60 ml
Valori patologice
Cantitatea de urina peste 2500 ml/24h defineste poliuria.Cantitatea de urina scazuta sub 500 ml/24h constituie oliguria.
In mod normal, cantitatea de urina eliberata ziua este mai mare decat cea din timpul noptii. Inversarea acestui raport este starea patologica denumita nicturie.
Aspectul
Urina normala este in general limpede. O urina tulbure in momentul eliminarii ei poate contine:
- Saruri (urati, oxalati, fosfati, carbonati)
- Mucus, puroi, epitelii, microbi
- Grasimi (aspect laptos)
Densitatea
Depinde de concentratia substantelor dizolvate si are valorile normale cuprinse intre 1,015 1,025.
2. Examenul chimic al urinii
Ph
Definitie / valori normale
pH-ul urinei este reactia urinei si are valori normale intre 4,8 si 7,8. Urine puternic acide (pH < 4,5) se produc in procesele maligne (are loc distrugerea crescuta de proteine), febra, diaree abundenta, acidoza diabetica sau metabolica.
Scaderi patologice
Valori scazute ale pH-ului urinar (deci urine acide) se intalnesc in:
- Reumatismul poliarticular cronic
- Diabetul zaharat
- Insuficienta renala decompensata
Cresteri patologice
Valori crescute ale pH-ului urinar (urine alcaline) se intalnesc in:
- Alcaloza respiratorie
- Alcaloza metabolica
- Varsaturi abundente (etiologii diferite)
- Infectii ale cailor urinare (uretrite, cistite, pielite, pielonefrite)
Proteine urinare (proteinurie, albuminurie)
Definitie
Reprezinta prezenta in urina a cantitatilor anormale de substante proteice datorita unor afectiuni renale sau extrarenale.
Interpretare
Urina limpede: albumina absenta.Urina cu o usoara opalescenta: nor foarte fin (contine aprox. 0,015 la mie).
Urina cu aspect tulbure fara flocoane = nor fin (contine aprox. 0,02 la mie).
Urina cu flocoane abundente: lbumina dozabila.
In sumarul de urina normal nu exista albuminurie.
Proteinuriile functionale sunt interitente si apar in conditii speciale, cum sunt:
- Proteinuria de effort (sport, mars, munca fizica)
- Proteinuria la palpare
- Proteinuria a frigore
- Proteinuria emotionala
- Proteinuria ortostatica (adolescenti 14 18 ani)
Proteinuriile extrarenale sunt intalnite in unele afectiuni datorate unor cauze prerenale sau postrenale.
Proteinuriile prerenale pot avea urmatoarele etiologii:
- Proteine incomplet digerate la nivelul mucoasei intestinale
- Albuminele digestive c origine
- Hemoglobina in malarie
- Anemii hemolitice
Proteina Bence-Jones: mielom multiplu, leucoze.
Proteinuriile postrenale pot fi cauzate de sangerarile la nivelul cailor urinare prin litiaza renala, papilomatoza, polipoza a cailor urinare, TBC renal, tumori de bazinet si vezica urinara, precum si de procesele inflamatorii ale cailor urinare (pielite, uretrite, cistite).
Proteinuriile renale sunt consecinta afectarii nefronului sau a unor boli extrarenale, dar cu interesarea secundara a nefronului:
- Glomerulo - nefrita acuta si cronica
- Glomerulo nefroza (lipoidica, amiloidica, lupica si diabetica)
- Tubulopatii produse prin intoxicatii exogene (arsenic, chinina, bismut), galactozemie, sindrom Toni Debre Fanconi, rinichi de soc, pielonefrite
- Afectiuni extrarenale cu interesare renala, insuficienta cardiaca, tromboza venei renale, feocromocitom, hemoragii si traumatisme cerebrale.
Glucoza
In mod normal urina nu contine decat cantitati foarte mici de glucide (glucoza = 100 300 mg la mie).
In mod patologic, glucoza poate aparea in cantitati apreciabile, prezenta ei fiind cunoscuta sub numele de glicozurie.
Glicozuriile pot fi fiziologice (ingestie alimentara crescuta de dulciuri, eforturi fizice mari) si patologice (diabet zaharat, diabet renal, hepatopatii, hipertiroidism, acromegalie, bola Cushing, sindromul Toni - Debre Fanconi.
Compusi cetonici
In urina normala pot exista cantitati mici de compusi cetonici (acetona fiind produsul principal).
Cantitatea lor in urina creste apreciabil in afectiunile care cresc cetogeneza hepatica sau scad utlizarea compusilor cetonici in tesuturile extrahepatice (tesut muscular, rinichi), si anume :
- Efort muscular stresant
- Inanitie sau regim alimentar dezechilibrat (bogat in lipide si proteine, sarac in glucide)
- Tulburari gastro-intestinale acute sau cronice mai ales la copii (dispepsia acuta, toxicoza)
- Varsaturi accentuate (sarcina)
- Diabet zaharat
Pigmenti urinari
In conditii fiziologice, culoarea este data de pigmentii si cromogenii existenti in urina (urobilinogenul, urobilina, urocromii, etc).
Patologic, in urina pot fi gasiti pigmenti sanguini, pigmenti biliari si acizi biliari (saruri biliare). Prezenta acestora indica existenta unui icter obstructiv (extrahepatic sau intrahepatic), fie a unui icter parenchimatos hepatic.
Bolile care dau ictere prin obstructie biliara sunt:
- Calculi canaliculari sau biliari
- Ascarizi canaliculari
- Neoplasm biliar
- Inflamatii ale cailor biliare
- Aderente si tumori ale regiunii subhepatice
- Neoplasm renal drepr
- Pancreatita cronica
- Hepatita epidemica
- Septicemii
- Pneumonii
- Febra tifoida
- Mononucleoza infectioasa
- Lues secundar
- Hepatite toxice (intoxicatii cu plumb , fosfor, saruri de aur si bismut, intoxicatii cu ciuperci)
- Hepatite alergice
- Ciroze hepatice
In icterele hemolitice, bilirubinuria lipseste, fiind prezent urobilinogenul.
Afectiunile care produc icterele hemolitice sunt:- Icter hemolitic congenital
- Icter hemolitic dobandit (toxic, infectios)
- Anemie hemolitica Lederer Brill
- Hemoglobinurie paroxistica (a frigore, de mers, nocturna)
Urobilinogenul poate fi crescut valoric in urina si in tumori maligne hepatice primare sau secundare, in steatoza hepatica, abces hepatic.
Sediment urinar
Definitie
Sedimentul urinar este prezentat de componentele insolubile din urina, care se obtin prin centrifugare.Dintre aceste componente unele sunt pur chimice (acid uric, urati, carbonat sau oxalat de calciu, fosfati alcalini sau amoniacomagnezemii), iar mai rar sunt prezente xantina si aminoacizi de tipul cisteinei, tirozinei sau leucemiei. Aceste componente chimice sunt prezente in stare amorfa sau cristalizate in forme specifice, usor de recunoscut la microscop.
Sedimentul urinar calitativ
Examenul microscopic direct (intre lama si lamela) sau dupa colorare cu albastru de metilen, eozina, violet de gentiana si Sudan III, reprezinta metoda de evaluare calitativa a componentelor sedimentului urinar.
Sedimentul urinar cantitativ
Eset examenul care consta in determinarea cantitativa a elementelor formate din sedimentul urinar dupa una din metodele uzuale: Addis, Hamburger, Stanfeld-Webb.
Glicozuria
Definitie
Clicozuria reprezinta glucoza in urina. In mod normal urina nu contine glucoza care sa poata fi dozata cantitativ prin metode obisnuite, daca valorile glicemiei nu depasesc capacitatea maxima de reabsorbitie tubulara a glucozei (Tmax < 178 mg). Prin procedee specifice se poate face o determinare cantitativa si se accepta ca o cantitate normala de glucoza in urina este de 50 mg in 24 de ore. In general urina contine mono si dizaharide. Astfel intalnim glucoza si fructoza din prima categorie si lactoza si galactoza din a doua categorie.
In urina pot aparea glucidele ca urmare a tipului de alimentatie dar si ca urmare a unor stari fiziologie(de exemplu lactoza in sarcina, in ultimul trimestru de sarcina , sau la copiii distrofici). Fructoza poate sa apara in urina dupa consumul de fructe, in defectele enzimatice ale diabetului sever.
Galactoza-in bolile prin deficit enzimatic Arabinoza-dupa consumul de fructe si sucuri de fructe, post-medicamentos, in distrofii musculare. Testarea tipului de glucid din urina se face prin testul de condensare cu fenilhidrazina, obtinandu-se osazone. Astfel:
- testul Wohlk evidentiaza prezenta in urina a lactozei si/sau a maltozei: diferentierea celor doua se face cu testul Deniques care identifica glucoza sau prin determinare punctelor de topire a osazonelor (pentru lactozosazona de 213 iar pentru maltozosazona de 206 grade)
- metoda Bial diferentiaza prezenta in urina a arabinozei de glucoza
- alte teste identifica galctozuria sau fructozuria
Procesul de indepartare a unor astfel de compusi care pot genera reactii fals pozitive se numeste defecare. In urina defecata , determinarea glucozei se face prin :
- metode calitative : Fehling, Benedict, Mylander
- metode cantitative: Benedict, Ionescu-Matiu, Fehling.
Daca testele indica prezenta glucozei in urina, si aceste valori se coreleaza si cu o crestere peste normal a glicemiei a jeun, atunci diagnosticul este orientat catre un diabet zaharat. Prezenta de glucoza doar in urina,cu valori normale ale glicemiei semnifica un diabet renal.
Daca prezenta glucozei se coreleaza cu cea a aminoacizilor atunci diagnosticul se orienteaza catre existenta unor boli ale tubilor nefronului, cauzate cel mai probabil de deficit enzimatic. De asemenea sunt de luat in calcul afectiunile hepatice.
Ioni urinari
Prezenta mineralelor in urina este foarte importanta ca metoda de diagnostic, ea putand oferi o orientare catre diagnostic si tratament.
Amoniacul
Valori normale:- 0,5-1g %
Valori scazute:insuficienta reanala
Calciu(Ca2+)
Valori normale:1- 20-220 mg ‰ sau 9,2 mEq/l.
Valori scazute:hipoparatiroidism, avitaminoza D, hipotiroidism, steatoree.
Atentie:valorile crescute sau scazute ale calciului corelate cu valori crescute sau scazute ale potasiului si ale sodiului sunt frecvent un indicator al afectarii cardiace.
Cloruri (Cl-)
Valori normale:- 6-9 g sau 143- 214 mEq/l
Valori scazute:pe parcursul regimurilor declorurate, bolile febrile, toxicoza gravidica, prezenta de transudat sau de edem-insuficienta cardiaca cronica , nefrite etc.
Fosfor total
Valori normale:- 0,8-1,3 g
Valori scazute: osteomalacie , rahitism, hipoparatiroidism, hipotiroidism, si insuficienta hepatica.
Iod
Valori normale:- 20-70
Magneziu
Valori normale:- 0,10 – 0,20 g
Valori scazute: insuficienta corticosuprarenala
Potasiu
Valori normale:- 2-4 g = 42,8- 85,6 mEq/l
Sodiu
Valori normale:- 3-6 g= 108,7-217,5 mEq/l/24 ore
Sulf
- total
- anorganic
- sulfati esterificati
- neutru
- sulf conjugat/sulf total
- total: 2-3 g
- anorganic: 0,6-1 g=31-52 mEq/l
- sulfati esterificati: 0,15- 0,3 g
- neutru: 0,2-0,4 g
- sulf conjugat/sulf total =10%
Magneziu urinar
Corpul contine 21-28 gr de magneziu. Din acesta 53 % este localizat la nivelul oaselor, 19% in tesutul altul decat muscular si 1% in lichidul extracelular. Magneziul este un element anorganic prezent la nivelul plasmei sanguine.
Magneziul ionic este sinergic cu calciul ionic in inducerea contractiei musculaturii striate si a celei miocardice si de asemenea are rol antispastic pe musculatura neteda. Datorita importantei sale covarsitoare este de inteles de ce rolul rinichiului de a pastra acest ion in organism este investigat.
Intr-o anumita proportie el sa gaseste fiziologic si in urina.
Valorile normale ale magneziului in urina sunt:
- 0,10-0,20g
- hipertiroidism
- afectari renale
Valori scazute se intalnesc in:
- insuficienta corticosuprarenala
- aport scazut de magneziu
- malabsorbtie
- alcoolism
- boala Crohn
- pancreatite acute.
Aproximativ 2400 mg de magneziu trec prin rinichi iar din acestea 0,10-0,20 sunt eliminate caci rinichiul are un rol esential in pastrarea magneziului in organism.
In ansa Henle la nivelul nefronului are loc aproape 60% din reabsorbtia ionilor de magneziu.
Uree urinara
Definitie
In urina, ureea reprezinta aproximativ jumatate din solidele dizolvate in urina, sau peste 85-88 % din corpii azotati ai urinii: ureea, creatinina, acidul uric, proteine, azotul total.
Derminarea ureei urinare este un test care permite aprecierea functiei renale. In mod normal, ureea filtreaza la nivelul glomerulilor renali, se resoarbe la nivelul tubului contort proximal, spre a secreta la nivelul celui distal. In consecinta, suferintele acute sau cronice ale functiei renale, vor antrena reducerea cantitatii de uree eliminata in urina.
Cresterile peste normal al eliminarilor urinare de uree, survin de regula in caz de aport proteic exogen excesiv, in afectiunile caracterizate prin hipercatabolism proteic endogen si in diabetul zaharat.
