Analize medicale explicate - microbiologie
Informatii preluate de pe www.focuslab.ro
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

 


ANTIBIOGRAMA


PRINCIPUIUL METODEI

O cantitate de substanta antimicrobiana este depusa pe suprafata unui mediu de cultura agarizat, preinsamantat cu bacteria testata.
Concomitent se produc doua fenomene: difuzarea substantei antimicrobiene si cresterea bacteriei.
In zonele in care substanta antimicrobiana realizeaza concentratii mai mari decat concentratia minima inhibitoare, bacteria nu creste.

INDICATII

Metoda este indicata pentru laboratoarele care testeaza un numar relativ mic de tulpini bacteriene cu crestere rapida la 35 37 0C, fara diferente semnificative, de la tulpina la tulpina, a ratei de crestere (Enterobacteriaceae, Pseudomonas, Staphylococcus, Enterococcus).

SCOP, OPTIUNE, ORIENTARE, MONITORIZARE

MODUL DE LUCRU

CITIREA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR


Coprocultura


Coprocultura
este o metoda de lucru utilizata in laboratoarele de microbiologie clinica in scopul cultivarii si identificarii agentilor patogeni existenti in intestinul omului.

Limitandu-ne doar la infectiile bacteriene putem intalni urmatoarele situatii in care coprocultura este indicata:

In etiologia acestora, trebuie avute in vedere, in primul rand enterobacteriile patogene pentru care diagnosticul etiologic este obligatoriu si anume: In toxiinfectiile alimentare pot fi avute in vedere si alte grupe de enteropatogeni: Staphylococus, Yersinia, Vibrio, Aeromonas, Pseudomonas, Bacillus, Clostridium etc.

Datorita faptului ca o mare varietate de microorganisme folosesc calea enterala pentru patrunderea in organism cu consecinte patogenice si clinice, coprocultura este unul din cele mai solicitate examene de laborator.

ACTIUNI PREGATITOARE

Prelevarea probelor coprologice

Pentru recoltare se folosesc coprocultoare din material plastic de unica intrebuintare.
Cele mai multe izolari se obtin din scaunul proaspat, emis spontan. Cu ajutorul linguritei sau tijei coprocultorului se preleva portiuni din scaun cu mucus si eventual urme de sange iar cand acestea lipsesc se recolteaza boluri din 2-3 locuri diferite.
Cantitatea necesara este de 3-5g iar daca scaunul este lichid recoltorul trebuie umplut pe jumatate.
Proba se eticheteaza si se completeaza fisa cu examenul cerut.
La bolnavii cronici, purtatori, persoane spitalizate, scaunul va fi provocat printr-un purgativ salin.
La controlul purtatorilor de bacili tifici prelevarea se va face timp de trei zile consecutiv, dupa o administrare unica de purgativ.
La bolnavii cu dizenterie bacteriana proba se poate recolta din colonul sigmoid cu sonda Nelaton nr. 16-18, sterilizata.
Produsul recoltat se suspenda prin spalarea sondei in 2ml solutie fiziologica sterila sau lichid conservant.

Transportul

Prelevatele de materii fecale destinate examenelor microbiologice se transporta la laborator in cel mai scurt timp (2 ore de la prelevare).
Daca acest deziderat nu poate fi asigurat este obligatoriu folosirea mediului de conservare si transport Cary-Blair.
Proba va fi insotita de un buletin in care se va specifica grupul de germeni pentru care se solicita examinarea, evitandu-se termenul general de coprocultura.

MODUL DE LUCRU

Proba se insamanteaza ca atare in caz ca scaunul este lichid, preferandu-se portiunile bogate in striuri cu mucus si sange.
In cazul unui scaun consistent se face intai omogenizarea acestuia in mediul de transport in care a fost adus sau in 5-7 ml solutie salina fiziologica tamponata.
Este util sa se verifice pH-ul lichidului conservant in care a fost adusa proba; acest pH nu trebuie sa fie sub 7,0. Prelevatele recoltate cu sondele Nelaton se suspenda in 2-3 ml solutie salina fiziologica tamponata sau se descarca direct in mediul de imbogatire sau crestere. Prelucrarea ulterioara este diferentiata in functie de examenul solicitat (Shigella, Salmonella, etc). Daca nu exista nici o indicatie referioare la examenul cerut laboratorul are obligatia de a asigura in primul rand diagnosticul pentru enterobacteriile patogene: Salmonella, Shigella (pentru adulti) si E.coli serotipurile enteropatogene (pentru copii sub 2 ani).

Se va evita incarcarea laboratorului cu solicitari pentru alte grupe de germeni exceptand strict situatiile in care exista o indicatie epidemiologica certa (toxicoze in maternitati, toxiinfectii alimentare de tip toxic, enterita de tip epidemic).

Pentru persoanele sosite din zone endemice de holera sau pentru salariatii hotelurilor si restaurantelor cu trafic international si care prezinta manifestari enterale se va cerceta in plus si vibrionul holeric.

Coprocultura pentru germenii din grupul Shigella

Probele se insamanteaza in mod obligatoriu pe mediu DCLS asigurandu-se o placa de mediu pentru o proba. Dispersia se va face in asa fel incat sa se obtina colonii izolate.

La fiecare sarja de mediu nou preparat se va face controlul de calitate prin insamantarea unor tulpini de Shigella ca atare, precum si in suspensie de materii fecale.

Placile insamantate sunt examinate dupa incubare de 16-20 ore la 37C. In cazul in care culturile nu sunt bine dezvoltate incubarea se prelungeste pana la 48 ore. Coloniile suspecte se repica in mod obligatoriu pe agar MacConkey sau AABTL, agar TSI si mediu MIU.

Se transplanteaza cel putin 3-4 colonii suspecte in sector si 1-2 colonii pe mediile politrope. Insamantarea mediilor politrope se va face pornind de la colonii izolate pentru a nu contamina inoculul cu flora asociata. Concomitent, in eventualitatea unei culturi abundente si aproape monomorfe pe mediile de etalare se va putea executa si aglutinarea cu seruri antishigella.

Mediile pe care s-au facut transplantarile se examineaza dupa 12-18 ore, confruntandu-se aspectul culturii cu cele dezvoltate pe mediile politrope si reexaminand totodata si cultura originala.

Orice cultura care pe mediul TSI nu produce H2S, fermenteaza glucoza (partea dreapta) fara producere de gaze, fermenteaza lactoza si zaharoza fara producere de acid iar pe mediul MIU nu produce ureaza, este imobila si indol variabila este suspecta de a fi Shigella si va fi supusa aglutinarii cu serurile antishigella existente in trusa standard.

Se incepe cu serurile corespunzatoare grupelor B si D, mai frecvent intalnite, si in caz de obtinere a unui rezultat negativ se vor face aglutinari si cu celelalte seruri.

In cazul in care cultura repicata prezinta caracterele biochimice pe mediile politrope caracteristice pentru Shigella si totusi aglutinarea ramane negativa se va reexamina aglutinabilitatea dupa termoinactivare sau a culturii vii cu serul de tip Shigella flexneri 6. In eventualitatea lipsei oricarei aglutinari, in contrast cu spectrul biochimic caracteristic Shigellelor se vor efectua teste biochimice suplimentare, inclusiv ONPG, si in cazul in care acestea corespund genului Shigella, cultura va fi trimisa pentru identificare la laboratorul de referinta din Institutul Cantacuzino.

Toate tulpinile de Shigella izolate vor fi testate pentru sensibilitate la antibiotice si chimioterapice.

Coprocultura pentru germenii grupului Salmonella

Probele recoltate se insamanteaza in mod obligatoriu pe mediu de imbogatire selectiva cu selenit acid de sodiu.

Dupa o incubare de 16 ore se face repicaj pe mediu de DCLS. Daca este posibil se va asocia si o insamantare directa pe acest mediu de izolare.

In suspiciune de febra tifoida se va efectua o insamantare abundenta pe mediu Wilson-Blair.

Coloniile suspecte dezvoltate pe mediile de etalare directa sau dupa imbogatire se repica pe agar MacConkey sau AABTL, in sectoare si in mod obligatoriu pe mediile politrope TSI si MIU. Incubare 20-48 ore. Pentru mediul Wilson-Blair este obligatoriu incubarea de 48 ore.

Orice colonie care pe mediul TSI produce hidrogen sulfurat, fermenteaza glucoza cu producere de gaze (partea dreapta) si nu produce acid din lactoza-zaharoza iar pe mediul MIU este ureazo-negativa, indol-negativa si mobila este suspectata de a fi Salmonella.

Culturile dezvoltate pe mediul TSI care produc hidrogen sulfurat in cantitati minime sau nu produc deloc, fermenteaza glucoza fara producere de gaze avand celelalte caractere similare cu celelalte mentionate mai sus sunt suspectate de a fi Salmonella typhi. Cu acestea se procedeaza imediat la identificarea serologica.

Culturile dezvoltate pe mediile politrope si pe mediile de repicare in placi vor fi examinate, confruntandu-se cu aspectul culturii initiale. In cazul in care ele prezinta spectrul biochimic caracteristic salmonelelor pe mediile politrope sau culturi suspecte pe repicarile din sector, se va trece la aglutinarea pe lama cu serurile anti-salmonella folosindu-se serurile Poli O si Vi ca etapa screening. In caz pozitiv se vor face aglutinari pe lama cu serurile O de grup (AO, BO, CO, DO, ) si apoi cu cele flagelare H de tip.

In eventualitatea in care tulpina izolata, desi mobila, nu aglutineaza cu serurile flagelare se va da rezultatul de grup Salmonella (AO, BO, CO, DO, EO). Acelasi rezultat este recomandabil si in cazul in care tulpina nu poate fi diagnosticata ca un anume serotip: exceptie face Salmonella typhi pentru care diagnosticul de serotip trebuie sa fie realizat in prima etapa.

In cazul aglutinarilor negative cu serul Poli O si Vi, dar in prezenta unui spectru biochimic tipic pentru Salmonella, se vor efectua teste biochimice suplimentare (cercetarea lizin-decarboxilazei si testul ONPG) si se va repeta testarea serologica dupa termo-inactivare.

Tulpina de Salmonella izolata se va trimite la Institutul Cantacuzino pentru identificarea de serotip si eventual lizotip.

Fiecare tulpina de Salmonella izolata va fi testata pentru sensibilitatea la antibiotice si chimioterapie.

Coprocultura pentru E. coli, serotipuri enteropatogene

Proba de scaun se insamanteaza pe agar MacConkey sau mediu AABTL. Dupa incubare la 370C peste noapte se transplanteaza pe aceleasi medii cate 5-10 colonii lactozo-pozitive si se incubeaza 16-20 de ore.

Din cultura obtinuta se procedeaza la aglutinarea pe lama cu ser polivalent anticolibacilar. In cazul unor aglutinari puternice si imediate se vor executa aglutinari pe lama cu seruri monovalente din setul standard de seruri anticolibacilare.

Daca testele biochimice pe mediile politrope TSI si MIU sunt caracteristice pentru grupul ESCHERICHIA, insa aglutinarea cu serurile monovalente este negativa, sau o cultura aglutineaza cu mai multe seruri monovalente, se va proceda la aglutinarea in tuburi cu cultura vie si cultura termoinactivata.

Tulpinile de E. coli izolate apartinand serotipurilor enteropatogene sunt testate pentru sensibilitate la antibiotice si chimioterapice.

Situatii speciale: coprocultura in situatii speciale se face pentru decelarea urmatorilor agenti patogeni: In aceste cazuri sunt utilizate medii speciale care permit izolarea, precum si seruri specifice pentru confirmare.

Examenul microscopic al probelor coprologice

Acest examen poate duce la decelarea directa a unor agenti patogeni, in special parazitari, existenti in fecale.

Examinarea directa a materialului fecal pe preparat umed (intre lama si lamela), in cazul prelevarii dintr-o zona cu sange sau mucus, dupa adaugarea unei cantitati egale de albastru de metilen Loeffler, este de mare ajutor pentru decelerarea leucocitelor care diferentiaza diversele tipuri ale sindromului diareic.

La microscopia in contrast de faza si in camp intunecat se pot observa in preparatul cald forme curbate si mobile de Campylobacter Examinatorii antrenati care lucreaza in zone endemice pot recunoaste aparitia caracteristica si mobilitatea bacteriei Vibrio cholerae.

La examinarea preparatului uscat si colorat dupa metoda Gram pot fi decelati multi germeni subtiri, in forma de virgula, gramnegativi, indicand o infectie cu Campylobacter (daca a fost exclusa infectia cu Vibrio). In plus, pot fi decelate si celule polimorfonucleare.

Coloratia pentru bacterii acido-rezistente poate fi utilizata pentru decelarea micobacteriilor, a Cryptosporidium spp. si a Isospora spp. .

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Izolarea si identificarea unei bacterii patogene in proba coprologica examinata confirma fie starea de boala fie de purtator si se comunica urgent celui care a solicitat examenul.

In mod obligatoriu se efectueaza si antibiograma agentului patogen izolat comunicandu-se rezultatul acesteia concomitent cu rezultatul examenului coprologic.

In cazul izolarii unui germen din grupul Vibrio se anunta urgent si organul abilitat pentru aplicarea de masuri (Directia de Politie Sanitara).

 

EXAMENUL MICROBIOLOGIC AL SPUTEI


SCOP SI DOMENIU DE APLICARE

Scopul acestei analize este de a determina in timpul cel mai scurt posibil, agentii etiologici ai infectiilor tractului respirator inferior si a face posibile interventii terapeutice rapide si eficiente asupra pacientilor. Intrucat nu exista un test unic de detectare a tuturor agentilor etiologici, procedura descrisa in cele de mai jos, reprezinta un complex de tehnici, examene si teste prin care se urmareste atingerea, intr-un grad cat mai ridicat , a scopului enuntat.

ACTIUNI PREGATITOARE

Recoltarea sputei si aspiratului traheo bronsic

Examinarea sputei expectorate este materialul principal pentru determinarea cauzelor pneumoniiilor bacteriene. Secretiile tractului respirator inferior, pot fi contaminate cu secretiile tractului respirator superior, in special cu saliva, cand se folosesc tehnici de recoltare invazive. Din aceasta cauza, sputa este printre probele cel mai putin relevante primite pentru examinare prin culturi in laboratoarele de microbiologie, chiar daca ea reprezinta proba obisnuita si pentru a carei examinare se consuma mai mult timp si numeroase materiale.
Pentru a reduce cat mai mult posibil contaminarea cu saliva si / sau cu secretii nazale, sputa se recolteaza din expectoratia de dimineata, dupa o prealabila gargara cu ser fiziologic.
Sputa se recolteaza in recipiente sterile (cutii Petri, flacoane cu gatul larg ) si se trimite imediat la laborator, in nici un caz sa nu ajunga la laborator in mai mult de 2 ore.
In cazul ca pacientii nu produc sputa sau nu o pot elimina, clinicienii vor folosi metode alternative adecvate (aspiratii sau tampoane traheale sau bronhice).
La copiii mici incapabili sa produca sputa se vor recolta aspirate gastrice pentru detectarea bacililor acido- rezistenti. Daca aceste probe nu pot ajunge imediat la laborator, ele trebuie neutralizate.

Prelucrarea probelor

Portiunile purulente din proba se pun intr-o alta cutie Petri si se spala cu 2 3 ml ser fiziologic.
In cazul sputei neomogene sau vascoase se recurge la fluidificarea ei care se poate realiza astfel:

MODUL DE LUCRU

Examenul microscopic

Examinarea directa a preparatelor native
Examinarea preparatelor native directe se face in cazul unor paraziti si pentru Pneumocystis.
Elementele fungice se vizualieaza cu microscopul in contrast de faza cu 10% hidroxid de potasiu (KOH).
Pentru aceasta examinare, o picatura din proba prelucrata ca mai sus se depune pe o lama de sticla curata si se acopera cu o lamela. Acest preparat nativ se examineaza la microscop (oc.10, ob. 40 - 45)
Se noteaza formatiunile constatate.
Examinarea preparatelor ( frotiurilor ) colorate
Din fiecare proba se executa 3 frotiuri care dupa fixare se coloreaza astfel: Examinarea frotiurilor consta din aprecierea frecventei germenilor, a caracterelor lor morfologice si tinctoriale si din stabilirea raportului intre elementele celulare . Este important de retinut ca in cazul pneumoniei cu Legionella, sputa poate fi putina si apoasa, cu rare sau absente celule gazda.

Examinarea prin culturi

Se insamanteaza portiuni purulente sau din materialul omogenizat sau fluidificat pe urmatoarele medii: Pentru sputocultura cantitativa este necesara fluidificarea sputei care permite omogenizarea acesteia.
Din mediile mentionate mai sus minimum indinspensabil este geloza-sange. Aceasta permite izolarea majoritatii bacteriilor implicate in etiologia infectiilor tractusului respirator inferior.
Suprafata mediului turnat in cutii Petri se insamanteaza prin striere cu 0,01ml sputa. Perpendicular pe striile de sputa, se insamanteaza sub forma unei strii o ansa de Staphylococcus aureus. Prin fenomenul de satelism, in vecinatatea striei de S. aureus se vor dezvolta speciile de Haemophilus.
Geloza-sange chocolat favorizeaza dezvoltarea tulpinilor mai pretentioase de Haemophilus si este indispensabil izolarilor cantitative.
Izolarea hemofililor este favorizata in sectoarele cu agar cu sange chocolat pe suprafata caruia se plaseaza discuri cu 10 g, bacitracina, iar a pneumococilor, daca pe un sector cu agar cu sange se depune un disc cu 4 g optochin.
Utilizarea mediilor diferentiale lactozate (MacConkey, AABTL) este facultativa si urmareste izolarea bacteriilor gramnegative reperate microscopic.
Incubarea mediilor insamantate se face 18 24 ore la 37 grade Celsius .

CITIREA SI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Examinarea frotiului colorat cu metoda Gram

Triajul citologic de calitate al sputei
Se examineaza frotiul cu o marire de 100x , in zone bine etalate, cu celulele dispuse in monostrat, determinand numarul mediu al celulelor inflamatorii (CI) si al celulelor malpighiene (CM) din 10 campuri. Pe aceasta baza sunt propuse trei criterii de triaj calitativ al sputelor pentru examenul bacteriologic prin culturi, si anume:
Bacterioscopia cantitativa
Se selecteaza si se examineaza cu marire de 1000 x cat mai multe campuri bine etalate si corect diferentiate tinctorial, cu cel putin 3 celule inflamatorii si la distanta de cel putin 3 diametre, in orice directie, de celulele malpighiene. Pe asemenea campuri se determina numarul mediu de bacterii dintr-o categorie microscopica / camp : Asocierea cu polimorfonuclearele a cel putin 10 bacterii din aceeasi categorie microscopica se considera asociere semnificativa clinic si are predilectie pozitiva de peste 0,9 pentru izolarea in sputocultura a unui patogen din aceeasi categorie microscopica de cel putin 10 6 UFC / ml.
Comunicarea asocierii semnificative a unei bacterii cu celule inflamatorii din sputa orienteaza rapid tratamentul antimicrobian al pacientilor pneumonici.
Atat in sputa, dar mai ales in fluidul de aspirat (spalatura) bronsic, un reper important, usor de identificat, sunt celule ciliate ale epiteliului respirator. Intr-un context inflamator, bacteriile asociate lor capata semnificatie clinica, chiar in prezenta unor celule malpighiene, care pot fi de contaminare orofaringiana, dar si de metaplaziere a epiteliului traheobronsic.
Bacterioscopia prelevatelor necontaminate
Prezenta bacteriilor in frotiurile facute din exudatul pleural, aspiratul pulmonar transtoracic sau din probele biopsice este semnificativa ca atare, fara a fi necesare relatii cantitative.

Examinarea frotiului colorat cu metoda May - Grnwald Giemsa

Pe acest frotiu se evalueaza detaliile citologice cu interes pentru microbiolog. Celulele expectorate pot fi impartite in celule inflamatorii si celule de exfoliere.
Celule inflamatorii:
Se determina procentul acestor celule in expectoratii.
Polimorfonuclearele neutrofile (PMN) 10 - 15 microni, sunt prezente in numar mare in inflamatii de natura infectioasa (bacteriana, virala), dupa agresiuni fizice si chimice ale mucoasei bronsice.Proportia lor poate ajunge pana la 90 % si pot fi intregi sau in diferite stadii de dezintegrare. Sunt frecvente in expectoratia astmaticilor , chiar in absenta infectiei.
Macrofagele si histiocitele 10 - 40 microni, sunt dupa PMN, cele mai frecvente celule in exudatele cailor respiratorii inferioare.Ele au citoplasma multa, nucleu unic oval, situat excentric sau doi sau mai multi nuclei.
Monocitele precursori ai macrofagelor si histiocitelor - au talie mica, nucleul invaginat si citoplasma relativ clara.
Eozinofilele - intr-o expectoratie proaspata, bine etalata, eozinofilele apar cu nucleul bi sau trilobat si cu granulatii mari, rosii. Cele prinse in trama de mucus au morfologia mai putin clara, nucleul micsorat iar granulatiile mai putin distincte, cu o nuanta spre albastru.
Prezenta lor trebuie interpretata prudent. In numar mic, ele apar in orice proces inflamator acut sau subacut.
La copilul mic, cand inflamatiile cronice ale tractusului respirator inferior determinaun proces alergic post infectios (bronsita astmatiforma), prezenta eozinofilelor pe fond de polinucleoza are valoare diagnostica deosebita. La pacientii cu bronsita cronica pot reprezenta pana la 5 % din celulele expectorate, iar la cei cu astm bronsic, 20 90 % .
Limfocitele au nucleul mare si citoplasma redusa si sunt destuld e putine in expectoratii. Numarul lor creste in bronsitele cronice si in tuberculoza pulmonara.
Celulele de exfoliere a epiteliului respirator
Celulele cilindrice ciliate : corp alungit, au polul bazal ingustat si cel apical cu platou de cili scurti, observati la o marire puternica. Nucleul oval este situat parabazal. Exfoliaza frecvent in bronsita cronica (pana la 20 % din totalul celulelor exfoliate ), ca celule izolate, intacte sau degenerate. In astmul bronsic apar sub forma de mase celulare creola bodies. In infectiile cu Mycoplasma pneumoniae si in viroze respiratorii, in special gripa, se exfoliaza celule degenerate , fara cili (ciliocitophtoria).
Celulele bazale sunt mici cu citoplasma redusa; la o examinare superficiala se pot confunda cu limfocitele, dar spre deosebire de acestea ele au nucleul cu structura cromatiana mai putin densa.
Exfoliaza in numar mare in toate procesele de iritare bronsica. In sputa bronsiticilor cronici, celulele bazale constituie pana la 67 77 % din totalul celuleor bronsice exfoliate.
Celulele metaplazice
Celulele metaplazice sunt elementele heterotope a caror interpretare depaseste cadrul microscopiei uzuale a sputei. Se pot gasi izolate sau in placarde. Cea mai frecventa heterotopie este metaplazia epiteliului bronsic in epiteliu malpighian. Apare frecvent in pneumopatii cronice inflamatorii (bronsita cronica, bronsiectazie, abcese pulmonare, tuberculoza ) dar poate fi si neoplazica.
Interpretarea citologiei exfoliative cere experienta citologica.

Examinarea culturilor dezvoltate pe mediile inoculate, identificarea izolatelor si comunicarea rezultatelor.

Dupa perioada de incubare se examineaza culturile dezvoltate, iar in cazul determinarilor cantitative se numara si se calculeaza UFC / ml.
Pentru identificarea izolatelor, 5 colonii caracteristice se trec pe medii adecvate , neselective, iar cultura obtinuta se supune testelor de identificare specifice fiecarei categorii de bacterii. Nivelul pana la care se face identificarea izolatelor care intrunesc un minim de criterii cu semnificatia clinica depinde de: Identificarea comensalilor rezidenti ai orofaringelui (streptococii viridans, corinebacteriile, neisseriile nepretentioase, stafilococii caguleaza negativi, Candida spp., se opreste la nivel de grup ). Izolatele asociate semnificativ cu leucocitele pe frotiul facut direct din sputa trebuie identificate pana la nivel de specie.
Streptococii
Streptococii a-hemolitici trebuie diferentiati in pneumococi cu semnificatie clinica posibila si in streptococi viridans, fara semnificatie clinica. Sensibilitatea la bacitracina ramane numai un test prezumtiv de diferentiere a streptococilor din grupa A si cei apartinand altor grupe. Semnificatia grupelor se face cu trusa de reactivi STREPTIC. Streptococii nehemolitici se inregistreaza ca atare, nu se identifica si nu se comunica.
Haemophilus spp.
Izolatele de Haemophilus trebuie identificate pana la nivel de specie pe baza criteriilor din tabelul 3 si prin reactia de seroaglutinare.
Enterobacterii
Enterobacteriile pot cauza infectiiale tractusului inferior la persoanele imunocompromise. In conditii de spitalizare pot fi implicate in asemenea infectii, in afara de K. pneumoniae si alte specii de enterobacterii, mai ales unele tulpini hemolitice de E. coli. Identificarea lor este necesara numai in situatii clinico-epidemiologice sugestive si cand citobacterioscopia cantitativa atesta asocierea semnificativa a bacililor Gram negativi cu leucocitele.
Neisserii
Caracterele morfologice cercetate microscopic, cele culturale si reactia oxidazei pozitiva le identifica la nivel de gen. Daca citobacterioscopia atesta semnificatia clinica a acestor izolate, ele se testeaza pe mediu Thayer Martin modificat pentru a diferentia meningococii de Moraxella catharalis. Coloniile alb cenusii, friabile si intens oxidazo- pozitive se apreciaza a fi Moraxella catharalis.
Bacili Gram negativi nefermentativi
Dintre acestia semnificatia clinica cea mai mare o prezinta P. aeruginosa care se identifica pe baza caracterelor culturale , pigmentogenzei si capacitatii de a se dezvolta la 42 0 C.
Stafilococi
Se identifica numai S. aureus, restul se inregistreaza numai ca stafilococi coaguleaza negativi, fara a-i comunica. Semnificatia clinica a S. aureus trebuie argumentata prudent la pacientii aflati sub terapie antimcrobiana.
Bacili Gram pozitivi
Prezenta bacililor corineformi in sputa poate sugera o infectie cu Rhodococcus equi. Desi au fost semnalate cazuri de infectii pulmonare cu B. cereus si B. subtilis, totusi semnificatia clinica cea mai mare o prezinta B. anthracis care se identifica pe baza aspectului morfologic, capsulogenezei detectabila in materialele patologice si in mediile agarizate cu adaos de ser sau sange,a lipsei hemolizei si a prezentei sensibilitatii la penicilina.
In legatura cu interpretarea rezultatelor culturilor din sputa trebuie retinute urmatoarele doua aspecte: In eventualitatea unui rezultat pozitiv fidel al culturilor, este necesara efectuarea antibiogramei. Se contraindica efectuarea antibiogramei la flora totala a unei spute.



EXUDATUL FARINGIAN


Infectiile tractusului respirator superior sunt cele mai frecvente infectii pentru care se solicita consult medical. Majoritatea sunt de etiologie virala si se vindeca spontan, altele sut bacteriene unele cu riscuri evolutive grave, dar beneficiind de tratament antimicrobian. Faringitele si amigdalitele sunt in proportie de 70% virale. Din cele bacteriene pe primul loc ca frecventa si gravitate se situeaza cele determinate de Steptococcus pyogenes. Faringita difterica este rara, iar cea gonococica e benigna.

ACTIUNI PREGATITOARE

Prelevarea probei

Transportul

Transportul probelor si insamantarea trebuie realizate in cel mult 2 ore de la prelevare daca nu se utilizeaza medii de conservare si transport (Stuart/Amies) si in maximum 24 de ore, daca se apeleaza la acestea. Nu se accepta din teren prelevate uscate, fara mediu de transport. Daca se insista pentru lucrarea probei se mentioneaza pe buletin neconformitatea si persoana la cererea careia proba a fost lucrata.

Marcarea containerelor de prelevare se face vizibil pe eticheta pe care se consemneaza cu pixul urmatoarele date minimale: numele si prenumele pacientului, prelevatul, medicul, data si ora prelevarii, numarul cererii de analize, (cod/numar).

MODUL DE LUCRU

Examenul bacteriologic al exsudatului faringian consta in efectuarea de culturi. In mod uzual, exsudatul faringian se insamanteaza pe GS si SAB.

INTERPRETAREA REZULTATELOR

Examenul microbiologic al exsudatului faringian se efectueaza pentru: diagnosticul faringitelor si anginelor streptococice, confirmarea diagnosticului de difterie, depistarea purtatorilor de S. pyogenes, diagnosticul unor viroze respiratorii.

Comunicarea rezultatelor se recomanda a fi facuta in urmatorii termeni:

EXUDATUL NAZAL

Examenul microbiologic al exsudatului nazal (secretiei nazale)este metoda de laborator clinic indicata in depistarea portajului de Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes.

Prin examenul bacteriologic al exsudatului nazal se pot identifica si alti germeni: meningococ- cu o rata de portaj de 5-30 %, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, serotipul B, Corynebacterium diphtheriae si chiar enterobacterii.

Prelevarea probei

Transportul

Transportul probelor si insamantarea trebuie realizate in cel mult 2 ore de la prelevare daca nu se utilizeaza medii de conservare si transport (Stuart/Amies) si in maximum 24 de ore, daca se apeleaza la acestea.

MODUL DE LUCRU

INTERPRETAREA REZULTATELOR


UROCULTURA



Definitie

Urocultura este o metoda de lucru utilizata In laboratoarele de microbiologie clinica pentru analiza probelor de urina, constand din cultivarea si identificarea agentilor patogeni care produc infectii ale tractusului urinar.

Metoda se practica ori de cate ori medicul clinician suspecteaza infectii ale cailor urinare, de la rinichi si pana la uretra. Acest gen de infectii sunt foarte frecvente si evolueaza deseori asimptomatic, iar la copiii sub 2 ani cu o simptomatologie nespecifica.

Prelevarea probei de urina

Transportul trebuie sa fie asigurat in curs de o ora de la prelevare. Urina fiind un excelent mediu de cultura sunt suficienti cativa germeni, spre exemplu din flora prezenta in uretra anterioara, pentru a se obtine in scurt timp o contaminare masiva. In situatia In care aceasta conditie nu poate fi respectata, urina poate fi pastrata la 2-8 grade cateva ore.

Modul de lucru

Urocultura in sensul uzual al termenului inseamna determinarea cantitativa a numarului de germeni pe mililitru din proba de examinat,cu precizarea taxonomiei lor. Pentru realizarea uroculturii cantitative sunt disponibile trei metode: Urocultura cantitativa prin metoda ansei calibrate este procedeul care asigura obtinerea de rezultate fidele si poate fi utilizata la nivelul oricarui laborator clinic.

Calculul si interpretarea rezultatelor

Orice numar de germeni observati intr-o proba de urina recoltata prin punctie vezicala este clinic semnificativa.

Germenii intalniti cel mai frecvent in bacteriurii sunt cei din familia Enterobacteriaceae (Escherichia, Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Citrobacter, Providencia). Dar mai pot fi izolati din infectiile urinare si germeni din alte grupe: Staphylococcus, Enterococcus, Pseudomonas, Acinetobacter, Alcaligenes, Acromobacter, Haemophilus.

In situatii speciale se face numai urocultura calitativa, pentru identificarea urmatorilor germeni: Neisseria, Salmonella, Leptospira Mycobacterium.

Examenul sputei-examen microscopic colorat gram

Spre deosebire de saliva care este secretata de glandele salivare  situate in gura, sputa provine din caile respiratorii si din plamani cu ocazia expectoratiei , la persoanele care tusesc.In afara de microbii care se gasesc in mod normal in gura, sputa mai poate contine si microbii de tuse convulsive,  de pneumonie , de tuberculoza pulmonara( bacilul Koch)
Recoltarea se face dimineata , pacientul nu mananca si nu se spala pe dinti.Se face in clinica .Pacientul primeste o placa Petri sterila pe care va expectora.Placa este trimisa la laborator.
Aspectul macroscopic  poate cuprinde:
-zone purulente
-zone sanguine(tuberculoza)
-zone ruginii( pneumoco)
LA copiii de 1 an se face tubaj gastric.
In tusea convulsiv se foloseste metoda placilor Petri care contin mediu nutritiv si care se deschid in momentul utilizarii.
Coloratia gram este folosita pentru a diferentia germenii gram pozitivi de cei gram negative.La microscopul optic  germenii gram pozitivi sunt violeti.
Germenii gram negative sunt rosii.
Coloratia gram se face numai pe frotiuri de cultura pura(exceptie gonococul).
Coloratia este dubla si diferentiala.
Acest tip de metoda foloseste doi coloranti,acestia fiind:

  1. solutia de violet de gentiana
  2. solutia de fuxina diluata 1/10

Tehnica:
- prezinta mai multi timpi

  1. Pe frotiul uscat si fixat se toarna solutie de violet de gentiana astfel incat sa acopere tot frotiul. Se mentine 2 minute in contact , apoi se varsa.

Se spala cu apa de la robinet cu jet slab din apropierea frotiului si se pune in stativ de lame la uscat.

  1. se acopera tot frotiul cu solutie lugol 2 minute, apoi se varsa si se spala cu apa de la robinet.
  2. Decolorare- se realizeaza cu amestec alcool-acetona acoperindu-se frotiul  7 secunde.Se varssa si se spala cu apa de la robinet.
  3. Solutia de fuxina diluata extemporaneu 1/10 acopera frotiul 2 minute. Apoi se spala  cu apa de la robinet.

Se usuca la temperature camerei si se examineaza cu microscopul optic cu obiectivul cu imersie.
Mecanismul:

  1. solutia de violet de gentiana  intra in germenii gram pozitivi si gram negativi
  2. Lugolul –iod in iodura de  potasiu-este mordant al colorarii ,formeaza un complex mordant colorant-CMC- greu de scos din peretele bacterian
  3. decolorarea- alcool-acetona nu intra in peretele germenilor gram pozitivi (nu scoate complexul mordant colorant pentru ca alcool acetone nu actioneaza asupra  unei componente a peretelui bacterian denumita mureina care la germenii gram pozitivi este in cantitate mare – 70-80 %- in timp ce lipidele sunt 20-30 %.Germenii gram negative au 20-30 % mureina si 70-80 % lipide (alcoolul –acetona  dizolva lipidele creend niste brese –pori- prin  care intra in peretele bacterian si scoate CMC).Astfel se produce doar decolorarea germenilor gram negative.
  4. fuxina intra in germenii gram negative

In sputa  putem intalni:
-stafilococi pneumococi, streptococci ,meningococ, Klebsiella, bacilul Koch

 

Toate informatiile din acest site sunt proprietatea SC Laborator de Investigatii si Analize Medicale SRL Este interzisa utilizarea lor partiala sau totala in conformitate cu legea drepturilor de autor.